Stadionul acelor ani era destul de mare. Si ma refer la tribune care puteau gazdui cam 7000 de spectatori. Nu existau peluzele (au aparut ceva mai tarziu) si nici tribuna a II-a. In locul acesteia tronau cativa plopi falnici care scartaiau de te luau fiorii cand batea vantul. Pe treptele de beton erau banci de lemn care erau renovate in fiecare an.
In partea stanga era o tabela mica, verde si tuguiata care mai tarziu avea sa fie mutata pe terenul de zgura (actualul teren de antrenament al FC Vaslui), iar mai apoi pe terenul 2, cel din apropierea actualului bazar.
Avea sa fie inlocuita cu una mai mare si patratoasa in partea dreapta, iar prin '87 sau '88 a aparut o tabela electronica care a fost montata pe locul celei existente astazi si pe care se putea scrie GOOL !
Meciurile erau anuntate de 2-3 panouri mari aruncate prin oras (unul la stadion, unul langa Hotel Racova) de vreo 2-3 metri din panza, pictate frumos cu numele echipelor, locul si ora la care va avea loc meciul. Media de audienta la un meci obisnuit era de 2500-3000 spectatori. Biletele costau 10-15 lei, se vindeau pe strada, iar la derby-uri stadionul se umplea la capacitate maxima. Copiii aveau acces gratuit, dar daca erau mai mari (peste 14 ani) intrau "doi la bilet". Noroc ca eu eram maruntel si ma strecuram pe langa vreun "nene". Deseori fanfara domnului Talmaciu era prezenta la stadion incurajand echipa. Galeriile erau formate din oameni in toata firea, cel mai probabil pusi de la fabrica (Mecanica).
Cei mai cunoscuti erau nea Boca si Titi Gentimir. Pe langa ei ne aciuam si noi, copiii. Ambele echipe din Vaslui puneau la dispozitie in fiecare duminica autobuze pentru transportul galeriilor la meciurile din deplasare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ti-ai mai adus aminte si alte detalii? Scrie-le aici!