De la capat, adica de la coada!

Unde am lipsit? Pai e vacanta de iarna, nu? (fotbalistic vorbind). Deci sunt in cantonament!

1989. Ultimul sezon pe lista mea de amintiri. De fapt, doar o jumatate de sezon pentru ca inceputul urmatorului sezon m-a prins in Vaslui doar vreo 2 etape. Iar acesta ultima jumatate de sezon a fost presarata cu numeroase intreruperi din motive personale. Desi am cochetat si eu putin cu fotbalul, tata m-a luat intr-o zi din scurt: "ce vrei sa faci cu viitorul tau? sa bati mingea sau sa mergi la scoala?" Prea mare talent fotbalistic n-am fost, iar tata a pus problema intr-o asemenea maniera incat practic nu prea am avut de ales. Asa ca am fost nevoit s-o las mai moale cu deplasarile cu echipele sau chiar cu prezentele mele duminica pe stadion si sa-mi sacrific mare parte din ele cu ...studiul. Urma bac-ul, admiterea la facultate, armata si uite asa copilaria mea lua sfarsit in acel an.

Prin martie s-a reluat campionatul. In diviziile B si C returul incepea in sens invers, de la coada la cap, adica cu etapa cu care se terminase turul. Astfel incat Viitorul avea sa primeasca chiar din prima etapa pe acea frumoasa Steaua Mecanica Husi, echipa care se batuse de la egala la egal cu Flacara Moreni in Cupa Romaniei si ar fi scos-o, dar n-au avut ...voie! Tugulan, Nicu Marian, State, Tibulca si ceilalti eroi venau pe "Municipal" in frunte cu nea Eftimie (Haralambie) asa cum ii spuneau toti jucatorii. Husenii si-au onorat cartea de vizita, dar nu s-au impus (sau poate nu au vrut) desi si-au aratat valoarea pe intreg parcursul jocului. Pana la urma, Sandu Ionescu bate bine o lovitura libera in partea a doua a jocului si cele 2 puncte raman la Vaslui. Ne trebuiau !

Mecanica joaca in deplasare la Comanesti, unde s-a desfasurat una din cele mai mari farse fotbalistice ale sezonului. Un meci fara mare miza, ba mai degraba un meci al orgoliilor, jocul s-a derulat echilibrat si parea sa se indrepte spre un just rezultat de egalitate. Dar dom' arbitru avea alte "sarcini" trasate. La vremea aceea presiunile veneau fie pe cale politica, fie pe intimidare. Personal consider ca a fost vorba de intimidare de aceasta data. De prin minutul 80, arbitrul a uitat ca trebuie sa fie impartial si a devenit cel de-al 12-lea jucator al gazdelor. Timp de 22 de minurte (da, da...22! ) s-a straduit sa fac tot ce i-a stat in  putere  sa bage mingea in poarta noastra. Vasluienii s-au aparat darz, au contraatacat cand au avut ocazia, dar in min.102 se dicteaza penalty, gazdele transforma si asa s-a scris istoria unui meci care nu avea o miza grozava si n-ar fi trebuit sa genereze atatea probleme si discutii.

Unirea Negresti a jucat la (inca) liderul serie, Gloria Galati , in fata caruia nu avea sa reziste si sa suporte un usturator 0-8 !! Un 5% din partea arbitrilor pentru gazde, desi galatenii aveau o echipa valoroasa si n-aveau nevoie de asa ceva. Dar si-au amintit ca au fost chinuiti de negresteni in tur (0-0 la Negresti) si drept razbunare le-au umplut porbagajul cu goluri.

In divizia B, FEPA '74 inca e la mijlocul clasamentului. O infrangere normala cu 2-0 la Mizil nu era un capat de lume, fiind un rezultat oarecum asteptat, pentru ca la vremea aceea nu multe echipe "ciupeau" puncte la Mizil. Desi s-ar fi putut pentru ca birladenii au primit golurile in min 82 si 90 !